Airsoft-ul este un joc sportiv in care jucatorii simuleaza un conflict sau efectueaza anumite misiuni, cu ajutorul unor replici ale armelor reale ce lanseaza proiectile sferice non-metalice, utilizand echipamente specifice si tactici militare reale.
La jocul de airsoft se folosesc bile din material plastic ca munitie, avand o masa intre 0.20 g si 0.43 g.
Pentru multi jucatori airsoftul reprezinta mai mult decat un hobby este o dorinta de aventura manifestata intr-un joc ce nu cunoaste limite in materie de arme airsoft si scenarii cu tenta militara.
Descriere generala:
Replicile de airsoft sunt, de obicei, copii fidele ale modelelor de arme reale (AK, M4, MP7, Glock, etc.) de unde si denumirea de „replica de airsoft”. Dupa sistemul de propulsie al proiectilelor, exista 3 mari categorii de replicit de airsoft:
- replici cu propulsie electrica la care un motor electric pune in miscare un piston cu arc (AEG sau Automatic Electric Gun);
- replici pe baza de gaz (CO2 sau alt tip de gaz comprimat);
- replici cu actionare manuala, la care un piston cu arc este tensionat manual de catre utilizator (Springers sau Bolt Action).
Munitia replicilor de airsoft este reprezentata de bile non-metalice din plastic ABS in general, dar mai pot fi si din material biodegradabil, teflon, sticla, cu vopsea, explozive, etc. Cele mai comun folosite bile de airsoft au diamentrul de 6 mm (ocazional de 8 mm) si cantaresc intre 0.12 g si 0.43 g. Vitezele cu care circula proiectilele pornesc de la 50-60 m/s (metri pe secunda – insemnand apx. 180 km/h) si sunt limitate de regulamente, in general, pana la 175-180 m/s (648 km/h), dar putem intalni si replici care depasesc cu mult aceasta viteza. Se foloseste in practica foarte des ca unitate de masura pentru viteza proiectilului fps (feet per second), existand urmatoarea relatie intre cele doua unitati de masura: 1 fps = 0.3048 m/s.
Distanta de angajare stadard a replicilor de airsoft este intre 40-70 m (exista unii jucatori care sustin ca au atins tinte si la distante de apx 140 m). Spre comparatie, o arma reala Ak47 are o distanta maxima de angajare de 200-300 m pe foc automat. Pe langa sistemul de propulsie, un rol foarte important in cresterea distantei de angajare a proiectilelor de airsoft il are camera de Hop-UP (High Operation Power UP). Camera de Hop UP contine o perdeluta de cauciuc care patrunde in partea din spate a tevii interioare a replicii si agata proiectilele in timp ce sunt propulsate, conferindu-le un efect de rotatie invers sensului de deplasare (backspin). Aceasta rotatie creeaza in timpul zborului proiectilului o zona de presiune scazuta deasupra bile (efectul Magnus), contribuind la o portanta mai mare a proiectilului (raza de actiune mai mare) si o precizie imbunatatita.
Similar armelor reale cu glont si replicile airsoft dezvolta o anumita putere (energie) la momentul iesirii proiectilului din replica, putere masurata in Jouli. In calculul puterii dezvoltate de replica se tine cont de viteza de iesire a proiectilului din replica si de greutatea acestuia. In general, aceasta putere pleaca de la 0.3 Jouli (la unele pistoale airsoft cu arc/spring) si ajunge pana la 3.5 Jouli (la unele replici airsoft de tip „sniper” sau pistoale cu propulsie bazata pe butelii CO2), dar exista si exceptii, unde energia poate depasi aceasta valoare. In functie de energia dezvoltate de replica aceasta se incadreaza intr-o anumita clasa si i se impune o anumita distanta minima de angajare (MED – minimum engagement distance), necesara protejarii jucatorilor impotriva accidentarilor pe terenul de airsoft.
Airsoft-ul este un sport care se bazeaza in mare masura pe onoare si respect intre jucatori. Avand in vedere ca, in general, la impact nu raman semne vizibile pe jucatorul lovit, desfasurarea in bune conditii a jocului depinde integral de abilitatea jucatorilor de a recunoaste orice lovitura primita si de a se declara „morti”. Prin urmare putem spune ca airsoft-ul este un sport nobil, un sport al gentelman-ilor, un sport al oamenilor cu caracter.
Istoric vorbind, airsoft-ul isi trage radacinile din Japonia anilor 70. In Japonia, detinerea armelor de foc a fost interzisa in anii 60 si ca raspuns la aceste interdictii japonezii au inceput sa produca replici non-metalice de colectie, extrem de realiste, ale armelor de foc militare. Ulterior a fost introdus un sistem de propulsie asemanator cu cel folosit la pistoalele de tir. Asa au aparut replicile perfecte, non-letale, ale armelor de foc reale. Mai apoi au devenit populare pe pietele asiatice sub denumirea de arme „soft-air” sau „air-soft”. Replicile propulsate pe gaz au evoluat, spre mijlocul anilor 90, in modele electrice (AEG), mai ieftine, si mai apoi au fost dezvoltate si sistemele, din ce in ce mai performante, pentru acuratetea si portanta proiectilului.
Jocurile de airsoft variaza foarte mult in scenariu si modul de aplicare depinzand de locatie, de numarul participantilor si de posibilitatile economice, dar in general variaza de la jocuri mici tip skirmish, la simulari militare complexe pana la reconstituiri istorice. La aceste evenimente jucatorii deseori asezoneaza replicile de airsoft cu echipament real si tactici militare similare sau identice cu cele folosite de fortele armate.
Moduri de joc: CQB, WOODLAND, URBAN.
CQB (Close Quarters Battle). Se joaca in interiorul cladirilor, cu replici a caror putere sa fie limitata, deoarece se joaca la distante mici.
Woodland necesita minim 20 participanti; se joaca in spatii deschise – paduri, munti, campuri, dealuri – cu aplicarea strategiilor militare.
Urban este un amestec de CQB cu Woodland. Numar de participanti mare; se joaca in interiorul si exteriorul cladirilor.
Odata cu raspandirea internetului, popularitea airsoft-ului a cunoscut o crestere „alarmanta”, atat in Europa, cat si in America. Evenimente de anvergura majora sunt organizate periodic in Europa (Berget) si in Statele Unite (Irene), evenimente ce strang la start mii de jucatori de airsoft. Actualmente, airsoft-ul este practicat de sute de mii de jucatori la nivel mondial si cu siguranta se va bucura de un viitor prosper.